“Diminetile deschid larg ferestrele spre cer. Razele de soare coboara pe pamant jucause, se rasfira printre perdele. Mara nu se ascundea de soare, ii placea sa-i mangaie trupul in lumina. Zabovea un timp pe pervazul lumilor acelora. Se contopise cu parfumul trandafirilor si zambea fericita. Era o reverie sa o privesc din pat, fara sa ma misc. Inchideam ochii si ii ghiceam forma trupului in lumina de dincolo de bolti. Un inger bantuit de fluturi asezat la ferestrele lumii.”

“Diminetile deschid larg ferestrele spre cer. Razele de soare coboara pe pamant jucause, se rasfira printre perdele. Mara nu se ascundea de soare, ii placea sa-i mangaie trupul in lumina. Zabovea un timp pe pervazul lumilor acelora. Se contopise cu parfumul trandafirilor si zambea fericita. Era o reverie sa o privesc din pat, fara sa ma misc. Inchideam ochii si ii ghiceam forma trupului in lumina de dincolo de bolti. Un inger bantuit de fluturi asezat la ferestrele lumii.”

— Sorina Popescu