“Dita suspina strangand cartile la piept. Isi da seama cu tristete ca atunci, si nu in ziua cand i-a venit ciclul pentru prima oara, a fost momentul in care a abandonat copilaria, pentru ca nu i-a mai fost frica de schelete sau de mainile din povestile cu fantome si a inceput sa-i fie teama de oameni.”

“Dita suspina strangand cartile la piept. Isi da seama cu tristete ca atunci, si nu in ziua cand i-a venit ciclul pentru prima oara, a fost momentul in care a abandonat copilaria, pentru ca nu i-a mai fost frica de schelete sau de mainile din povestile cu fantome si a inceput sa-i fie teama de oameni.”

— Antonio G. Iturbe